Inevitabil

Un parlamentar pedelist cu hainele rupte și vânăt la ochi povestește polițistului.

– Totul a început în Biserică, spre seară. Intrasem pe Mitropoliei, să văd dacă e vără-miu pe acolo. Și, în timp ce îl așteptam, mă plimbam așa, teleleu-Tănase, cu ochii pe sus, fluierând o manea în minte și învârtind cheile de la mașină pe deget. Mă, și când ajung să mă holbez la cutia milei, nu știu cum fac că îmi alunecă cheile și cad înăuntru!… ”Ce te faci acum?” Mi-am zis… Nici urmă de vreun preot prin preajmă. Mă uit prin sală: câțiva turiști și două babete care trăgeau la mătănii într-un pui de umbră. Așa că mi-am făcut curaj și am desfăcut capacul din spatele cutiei. Strecor cu greu mâna prin el și apuc cheile…. Apoi dau să scot mâna. Am înlemnit! Nu puteam să o mai scot! Se blocase în ceas!…

Mă panichez puțin… O bag adânc, dau să o scot, o bag, o scot, o bag, o scot… nimic. Nu știu ce dracu făcusem că nu mai puteam scoate mâna. Mă blocasem. Și, cum stăteam eu așa încovoiat deasupra cutiei milei, încep să simt o durere pe la hernie și să îmi bată inima de nervi. Apoi smucesc cu putere mâna și.. ce să vezi! Scot cutia milei din țâțâni și fac un zgomot de trezesc și sfinții de pe pereți!… Am înlemnit iar… În spatele meu, rumoare… Mă întorc cu fața spre ei, cu mâna dreapta învelită în cutia milei și cu ochii mari… Dau să deschid gura să explic, dar nu apuc… Doi din turiști mă recunosc și se lansează spre mine cu pumnul strâns urlând: ”Nu v-ajunge? Ați ajuns să furați și din cutia milei??? Nerușinațiloooor!”

M-am… rahat pe mine… Apoi, mi-am ridicat inima de pe jos, am strâns cutia milei la piept și am tăiat-o la fugă prin biserică să scap cu viață. Afară însă, puhoi de lume… Se strângea la vecernie…Inevitabil, mă lovesc de o babetă care tocmai își număra banii de lumânări și o împrăștii pe jos… Nu știu cum mă rostogolesc că, al dracului noroc, mi se lipește o gumă pe spate și, fără să știu, iau pe mine o bancnotă de cinci lei de la babetă. Ăia doi disperații din spatele meu când văd și asta, turbează! Mă uitam la ei cum li se măreau ochii ca la niște nebuni și cum li se ridica părul în cap. Când le-am auzit urletul, m-a trecut un fior pe șira spinării.. ”Hoooților!!! Ați jefuit țara! Ne furați în văzul lumii acumaaa?”, a rostit ăl mai mare și s-a lansat cu putere spre mine… Ce a urmat… e așa, un fel de film SF foarte vulgar.., în care am văzut doar lumini violet-verzui și foarte multe călcâie de pantofi.



Comments are closed.