Gaura

Mă, Vasile, pot să mor liniștit acum.

Le-am văzut pe toate!… Am fost în vizită într-o casă de parlamentar! M-a luat vără-miu, care e portar la casa unui pedelist șmecher…. Am plecat dimineața, după două mici de țuică, la casa din deal… No, fii atent! La 8, am fost la poartă. Pe la amiază, reușisem să traversăm grădina. Când am ajuns în fața ușii, deja nu mai vedeam cerul, ci doar un munte mare de marmură cu multe ferestre. Mă simțeam ca Moise înainte să primească tăblițele. Apoi am intrat. Am auzit ușa ferecându-se în spatele meu și am înghițit ușor în sec. Apoi am deschis ochii…. Auzi, eu îs cam tălâmb de felul meu și îmi cer scuze că nu am cuvinte să îți spun despre ce am văzut de atunci înainte… Cert e că preț de câteva ore am stat pe loc lângă ușă, încercând să cuprind cu privirea amfiteatrul plin de statuete cu făclii în mână, turnuri Eiffell și muzee care împodobeau antreul. După câteva ore, vără-miu mă trage de mână și fac primii pași. După alte câteva ore ajungem la prima încăpere. Bucătăria.

”Lasă în urmă toate grijile și pășește”, scria sus de tot, deasupra ușii. Am închis ochii, și am făcut trei pași înainte… Apoi i-am deschis…. Mvaaaai… Vasile, dragă…. Nu pot să îți spun. E poezie curată… E prea sublim.. Eu… Eu sunt un muritor prost care nu poate descrie minunile pe care le vede…. Era așa un fel de peisaj perfect… Cirezi de vaci blonde, sălbatice păscând în dreapta… turme de oi care umpleau orizontul…. un lac mare și albastru ca visele mele, undeva în dreapta, pe care pluteau cele mai grase gâște pe care le-am văzut vreodată… mii de găini… cârduri de legume prin cer… A fost cea mai frumoasă imagine pe care am văzut-o vreodată… Mi-am revenit cu greu și am mers mai departe. După trei zile, am ajuns în sufragerie. N-are rost să mă apuc să îți descriu o asemenea imensitate pentru care nu s-au inventat cuvinte. Vreau să vorbesc de final…

După circa o săptămână, am ajuns în dormitorul pedelistului. Aici, vără-miu începe să se agite rău de tot urlând: hai să o vezi, hai să o vezi… Puțin cam iritat, cu barba cresută și sătul de atâta perfecțiune zic: ce dracu să mai văd? Și vără-miu întinde mâna spre pat urlând ca apucatul: gaura din buget! Uite gaura din buget! Și așa era. Minunea minunilor: O gaură neagră cât România ședea tolănită pe patul pedelistului!



Comments are closed.