Cabluri

Auzi, Ioane, ce am pațit duminică.

.. Era pe la prânz, așa, când am rămas fără semințe. Și, nu puteam lăsa duminica să se irosească fără semințe… mai ales că pe seară aveam meci la televizor. Așa că mi-am luat șlapii de primăvară și treningul de scandal și am coborât până jos să iau o pungă proaspătă de semințe. Numai că, imediat cum am deschis ușa, m-a luat un val portocaliu din dreapta. O mulțime de pancarde de care stăteau agățați membri de partid inundase strada. Fluiere ascuțite și rime ieftine aburau prin toate părțile. Miting de 1 mai. Valul m-a rostogolit de vreo trei ori până când am reușit să mă apuc de un fir. Am stat câteva clipe să îmi revin și apoi am început să trag de cablu, încercând să ajung la mal. După ce am muncit bine preț de câteva minute, aud un țipăt puternic și ascuțit în fața mea, printre pancarde. Trag iar cu putere de fir și mă trezesc cu o blondă răvășită în brațe. Țipătul se transformă rapid în înjurătură și apoi în lătrat… Era o jurnalistă încolăcită în microfon. Tipa se ridică în picioare și își aranjează nervos părul sufocat de cu fixativ, în timp ce continuă să mă numească în cele mai colorate feluri posibile. Se potolește abia după ce înlătură ultima urmă de praf de pe cizmele roz și își aprinde o țigară. Eu mă întorc apoi spre fir și încep să trag de celălalt capăt. Încep să avansez prin mulțimea în delir. După care mă lovesc cu nasul de o poșetă… Era Elena Udrea. Speriat de hidoșenie, mă arunc la pământ, unde găsesc un alt cablu încolăcit de al meu. Apoi încă un cablu și încă un cablu. Le iau pe toate în mâini, trag cu forță și privesc în jur. Văd în dreapta mea cum se prăvălesc la pământ mai mulți judecători, câțiva polițiști și un om de afaceri influent. Speriat să nu își dea seama că eu i-am deranjat din scandări, m-am rostogolit insistent, dar mă trezesc încurcat rău în alte cabluri. Dau să mă scap din prinsoarea lor și văd în jurul meu picând alte rânduri de parlamentari, judecători și oameni de afaceri. Apoi m-am panicat rău de tot. Am uitat și de semințe și de meci și de duminică și mi-am acoperit capul cu palmele sperând să scap viu din strânsoarea partidului. Nu știu când a trecut valul, cert e că m-am trezit gol, în mijlocul străzii, cu urme vinete-portocalii pe tot corpul și mai român ca niciodată.



Comments are closed.