Un profesor:

„Duminica trecută am făcut greşeala să rămân până dimineaţă la blonda cu care îmi ard week-endurile.

Şi, evident, pe la 10 dimineaţa bate soţul la uşă. Fata, când a auzit, a înnebunit, mi-a ars două palme şi m-a azvârlit în chiloţi pe geam. Noroc că stă la parter… Aşa că, din senin, m-am trezit pentru prima dată în viaţa mea, gol într-o parcare din Ştrand, duminică dimineaţa. Nu ştiam ce să fac. Hainele îmi rămăseseră înăuntru, în aceeaşi grămadă cu raţiunea. Mai aveam pe mine doar un mare sentiment de vinovăţie, învelit subtil în chiloţi. Din noroc însă, descoper pe jos un halat murdar de pământ, mai mult rupt şi mirosind puternic a câine. Din nevoia de a supravieţui râsetelor, l-am îmbrăcat. Apoi, ca un cerştetor veritabil, mi-am îndesat ochii la doi metri sub pământ şi am început să alerg spre casă, ferindu-mă cât mai mult de privirile trecătorilor. Nu fac însă mulţi paşi şi mă trage ceva de mânecă… Un elev de-al meu..
„-Dom profesor! Dar de ce nu mi-aţi zis că staţi aşa de rău cu banii? Că vă dădeam din alocaţia mea. Uite, mami, el e profesorul meu!”
Am înghiţit de trei ori în sec şi m-am întors spre maică-sa.
„-Nu e ce pare, doamnă… Eu…”
„Vai, nu trebuie să vă fie ruşine… Ştiu şi eu că profesorii o duc rău. Băsescu ăsta ar trebui castrat în public!… Luaţi de aici să aveţi de o pâine! Hai, nu vă fie ruşine! Lor ar trebui să le fie ruşine!”, spune femeia şi îmi vâră nişte bancnote în halat… Ruşinat rău de tot, plec, cu capul plecat. Dar nu apuc să mă gândesc prea mult la ce am păţit, că o altă mână mă trage deoparte… Un cerşetor..
„-Tu de unde vii mă, nesimţitule?”, îmi scuipă printre priviri ascuţite… Eu îi explic că sunt profesor la liceul cutare şi că nu e ce pare..
„Din vorbe parcă păreţi profesor… Guvernanţii ăştia ar trebui dezbrăcaţi în piaţa publică!”, îmi rosteşte cu milă şi îmi strecoară câteva bancnote în buzunar. Şocat, dau să merg mai departe, să ajung o dată acasă! Dar ce să vezi… Nelu, un vechi amic, acum mare parlamentar în opoziţie.
„Vaaaai, ce ţi-au făcut!”, îmi zice, după care mă ia în braţe cu o mână şi strigă spre oameni… „Uitaţi oameni buni cum arată un profesor azi în România! Uitaţi România prosperă a lui Băsescu şi Boc! Jos Băsescu!” Apoi, din alte trei scandări a început mitingul spontan.
Nu ştiu cum am ajuns acasă. Ştiu însă că nu mai vreau să văd blonde în faţa mea până la pensie…”



Comments are closed.