Despre lucru

Am dat zilele trecute peste un fost coleg de facultate, atât de schimbat în rău încât aproape nu l-am recunoscut.

Ne-am oprit câteva minute pe trotuar, să mai schimbăm o vorbă și am aflat că o ducea rău financiar, nu avea serviciu și trăia mai mult din pensia părinților. Avea un tatuaj cu Antena3 pe mână și îmi tot repeta că țara asta este de rahat. Mi-a spus că din primăvară nu mai lucrează, de când cu protestele împotriva lui Băsescu.
”Am fost, atunci, zi și noapte pe stradă. Mi-a plăcut. Mergeam pe mijlocul străzii, păzit de polițiști… E un sentiment plăcut. Apoi, după plimbare, mergeam în bar să ne facem strategia pentru a doua zi. Stăteam târziu în noapte și nu mă mai puteam trezi devreme a doua zi. După două săptămâni de proteste, timp în care nu am dat deloc pe la lucru, am fost dat afară. Patronul ăla, un tâmpit de băsist, n-a înțeles că noi scandam pentru libertate, pentru lucruri mărețe, mult mai importante decât fabrica lui de rahat… Nu m-am enervat. M-am simțit eliberat și am mers apoi fără oprire la marșurile din Sibiu. M-am împrietenit cu suporterii și m-am distrat de minune. Am băut ca în tinerețe. A fost ceva fain. Când s-au oprit proștii din protestat, m-am dus în București. Dar și proștii ăia s-au oprit apoi. Atunci, m-am întors în galerie, pe stadion și am scandat acolo până s-a încheiat campionatul. Am ajuns și de două ori la poliție, că m-am bătut cu băsiști. De mai multe ori când ieșeam din bar, noaptea târziu, începeam să scandăm pe Bălcescu. Încercam să reaprindem spiritul libertății, dar boii nu se alăturau. Îți dai seama că i-am luat la bătaie pe câțiva din ei… Lucrurile au început să meargă prost acum câteva luni, când ai mei nu au mai vrut să îmi mai trimită bani, pe motiv că nu sunt om serios și că nu îmi caut de lucru…. Dar ei nu înțeleg. Sunt niște băsiști triști. Ei nu înțeleg că nu am timp să mă angajez, când am atâtea proteste planificate. Acum câteva săptămâni, când au reînceput protestele, m-am dus glonț în Piața Universității.  Am strigat că sunt flămând, că nu am de lucru, că în România nu poți trăi… Eram ultimul care pleca în fiecare noapte, de acolo. Mergeam apoi toți prietenii în bar, împreună cu ăia de la Antena 3 și discutam până la ziuă. Apoi, o luam de la capăt… Ce fain a fost… Ai mei însă, nu au vrut să mai vorbească cu mine. M-au rugat să mă angajez undeva. Oriunde. Eu le-am spus că statul e de vină pentru situația mea. Că România nu mă lasă să trăiesc. Că nu e vina mea. L-am spus asta și în direct la Antena 3. Am spus țării că Băsescu m-a lăsat pe drumuri din primăvară și că de atunci mă chinui să trăiesc.”
Apoi, fostul meu coleg și-a dat seama că a vorbit cam mult și mi-a aruncat și mie o întrebare cu ”tu ce mai faci…”
Eu i-am spus, pe scurt, că lucrez pe cont propriu, că sunt implicat în trei proiecte complexe și că lucrez până târziu în noapte, cam mult, și că am planuri pe termen lung și că nu mă interesează porcăriile politice. El, apoi, s-a dat un pas înapoi, m-a căutat de jos în sus și mi-a spus în scârbă: ”Bă, tu ești băsist!” Apoi s-a întors pe călcâie, mi-a aruncat un salut scârbit și a plecat repede spunând că trebuie să ajungă la București să facă lucruri mai importante.



Comments are closed.