Lady Gaga în Sibiu

Ați văzut-o pe Lady Gaga weekend-ul trecut în Piața Mare? Eu da.

Era să îi fac câinele clătită… Mă întorceam târziu în noapte, de la niște cunoștințe. Obosit, învelit în gânduri, mă uitam de jur împrejur, privind însă departe în timp… Prin Piața Mare, doar câteva siluete și o liniște relaxantă… La un moment dat, când eram prin mijocul pieței, privind stelele, am simțit ceva moale sub talpă și am auzit un chițăit strident… M-am speriat și am sărit un metru în spate. Am ridicat piciorul și am văzut atârnat de talpă un fel de câine. L-am dezlipit frumos și l-am pus deoparte… Imediat, însă, am simțit o palmă ușoară după ceafă și am auzit o voce de femeie: ”Watch it!” M-am întors și nu mi-a venit să cred… Lady Gaga. Îmbrăcată de sus până jos într-o pălărie spiralată, cu ochelari de lună pe ochi, își mângâia câinele cu îngrijorare… În spatele ei, un membru al trupei ei, bănuiesc, îmi tot făcea reproșuri în engleză… Eu, atunci, m-am apropiat de câine, l-am mângâiat și mi-am cerut scuze. I-am spus cântăreței că nu a fost intenționat și că de vină e întunericul. Ea a zis apoi că întunericul nu poartă nicio vină și că întunericul e mai bun decât lumina… Aici, am evitat să comentez, întrebându-i însă, ce fac singuri în Piața Mare din Sibiu, în miez de noapte… Atunci, Lady Gaga a izbucnit într-un râs cam înfricoșător, după care și-a dat ochelarii de lună jos de pe nas, tacticos și a început să povestească. Eu vă traduc în română ce mi-a zis: ”Ne întorceam de la concertul din București, micul Paris cum îmi place mie să îl alint… A fost frumos acolo. A fost ca într-un mic Paris. Deci, mă întorceam de la concert. Eram în autocar, undeva prin zona lui Dracula, prin munți, când autocarul a început să mă arunce de colo-colo. Drăguțul meu patruped era șocat și s-a ascuns în veceu. Eu, m-am dus la șofer să cer explicații… Sărmanul șofer, iritat, mi-a spus că e un nebun în spatele nostru care tot face semne cu farurile și claxonează și mai și lovește autocarul din când în când. Atunci, i-am spus să ia bodiguarzii și să se ducă să îl liniștească… Zis și făcut… Au oprit autocarul și mașinile din față. Au coborât bodiguarzii și s-au dus și l-au luat pe sus pe omul ăla nebun… L-au șifonat puțin și l-au adus la mine. Părea un om serios, la costum, dar urla ca din gură de șarpe. Am întrebat pe traducător ce zice… Traducătorul mi-a spus că mă înjură, că mă face prostituată și băsistă nesimțită care manipulează poporul român și că ar trebui să ajung în închisoare… Eu l-am întrebat cum îl cheamă și de ce zice asta… Traducătorul mi-a spus apoi că îl cheamă Crin Antonescu și că nu se va lăsa până nu ne va scoate din țară, că noi suntem o diversiune băsistă, care abate atenția de la probleme și că lucrăm cu serviciile de securitate și că terorizăm poporul și tot elul de alte prostii. Le-am zis bodiguarzilor să îl bată bine și i-am dat drumul. Dar nu s-a lăsat. A tot luat bătaie pe drum până aici. Am decis să las o sosie în autocar să meargă cu nebunul prin noapte și eu mă odihnesc aici la Sibiu, la voi, că e frumos și liniște… Nu-s nebuni ca prin alte părți.”



Comments are closed.