Un miros puternic

M-am întâlnit din nou cu o veche cunoștință, acum, consilier la un parlamentar, în București.

Era pierdut rău de tot, băiatul. Dezorientat, cu cearcăne la ochi, cu unghiile netăiate de mult timp. A început să mi se plângă imediat după ce ne-am salutat. Eu credeam că o duce bine, mai ales că e consilier la un parlamentar aflat acum la putere…

”-Laurențiu”, mi-a spus,” am probleme mari. Cu capul, cred. Nu știu de ce, dar nu pot să scot un miros care parcă mi-a intrat în creieri… L-am prins la șeful meu în birou și de ceva timp îl simt peste tot. Acum vreo trei săptămâni, de când cu referendumul ăla tâmpit, a trebuit să lucrez mult peste program, cu echipa, la șeful în birou. La un moment dat, mult în noapte, am simțit eu că miroase urât… Dar am presupus că vreunul din colegii mei s-a scăpat și a tras vreo bășină… Că, na, lucram de ore întregi, neîntrerupt, și unii nu se pot abține la infinit… Numai că, mirosul a revenit apoi… Din ce în ce mai des… Mă gândeam ce se mai bășesc ăia prin cameră ca nesimțiții și mai aruncam câte o privire urâtă prin cameră… Dar am observa că și ei se uitau urât unii la alții… Într-un final, șeful nu a mai rezistat și a urlat ca ăla care se tot bășea să iasă afară… Evident că nu s-a simțit nimeni… Mirosul a devenit însă atât de puternic, încât a trebuit să oprim lucrum în noaptea aceea, că nici aerul condiționat nu mai făcea față la atâtea bășini… Cel puțin, credeam eu că sunt bășini…. A doua zi, când ne-am întâlnit, după vreo două ore de ședință… aceeași poveste. Puțea acolo a rahat de îți muta nasul. A intrat secretara la un moment dat și am crezut că leșină… Cum, nimeni nu recunoștea nimic, am decis să mergem la o terasă în aer liber a unui prieten de-al lui șefu și să continuăm ședințele. Ideea a fost bună, până când și acolo a început să miroasă a bălegar…Nu te mint! Cum începeam să vorbim de referendum, de tăiatul listelor electorale, de dosare și de judecători, simțeam miros de bălegar, combinat cu o serie largă de alte produse de îngrășământ natural. După o săptămână de lucru, simțeam deja mirosul cam peste tot pe unde mergeam, dar ce mai pregnant era în parlament. Puțea acolo, pentru mine cel puțin, de nu puteam respira!… Am întrebat la un moment dat o femeie de servici de acolo, de unde venea mirosul, dar femeia mi-a zis că nu miroase nimic ciudat… Atunci mi-am dat seama că totul era în capul meu. Eu simțeam miros de rahat peste tot. Eu simțeam că mă aflu într-un mare rahat. Le-am spus asta colegilor mei la următoarea ședință cu șeful în care făceam planuri de actualizare a listelor electorale și mi-au spus că și ei aveau impresia că se află într-un mare rahat și că simțeau mirosul cam pe oriunde mergeau. Șeful meu a spus că a făcut și spălături nazale, băi cu nămol de la Techirghiol și, degeaba. A spus că mai degrabă simțea mirosul de rahat decât pe cel de la Techirghiol. Și ne-a mai spus că cel mai mult miroase când merge la ședințele cu premierul… Dar, ne-a rugat să nu spunem la nimeni asta.

Cred că trebuie să îmi dau demisia. Altfel, nu văd cum să scap de mirosul ăsta de rahat…”



Comments are closed.