Muște În Piața Mare

Stăteam de vorbă cu un amic, sâmbăta, prin Piața Mare a Sibiului.Povesteam despre pescuit, roșii de grădină și psihologie inversă. La un moment dat, mă simt strigat și văd cum se apropie de noi un jurnalist din București, pe care nu îl mai văzusem de mult timp, dar care, se pare că, din păcate, încă mă cunoștea. În fine, schimbăm trei vorbe de complezență, timp în care observ multe muște verzi roind în jurul său… Unele din zburătoare i se așezau pe frunte, însă el nu scotea niciun gest. Nu mă pot abține să nu îl întreb: ”Nu te deranjează muștele alea?” El îmi răspunde plictisit: ”M-am obișnuit. Oriunde ajung, muștele vin prima dată la mine. Dacă sunt prea dulce…” spune și izbuncește într-un râs de tâmpit. Râdem și noi un pic, după care găsim o scuză și ne îndepărtăm ușor spre un stand de raliu. Aici, îl întreb pe amicul cu pescuitul ce părere are de episodul cu muștele… ”Trag la păcăliciul ăla pentru că e plin de… rahat”, îmi spune și eu izbucnesc în râs… Apoi, continuă: ”De câd îl știu, spune numai prostii, numai minciuni. Îi place să se dea mare, se laudă cu poveștile altora, pe care și le asumă… A plătit câteva sute de euro pe licență și a dat câteva mii de euro pe lucrarea de doctorat. E un mincinos și jumătate. Normal că trag muștele la el, că au ce să mănânce. Mai ales muștele verzi, care iubesc rahatul… ”  Eu, izbucnesc iar în râs și fac vreo doi pași înapoi, după care, mă lovesc de cineva și cad pe jos…. 

Mă ridic buimac și mă uit să văd cui să cer scuze… Când privesc mai atent, Victor Ponta, cu ochelarii puțini strâmbați de căzătură, se aduna și el de pe jos. M-am simțit săltat de mâini invizibile și aruncat în picioare într-o clipă… Apoi, am apucat să cer scuze unor priviri încruntate de bodiguarzi și m-am retras, zăpăcit puțin. Apoi am aruncat o privire lungă spre Ponta, care mergea prin mulțime ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat… Apoi, l-am văzut pe jurnalistul cu muștele apropiindu-se de grupul premierului. Am observat apoi cum muștele încep să se agite brusc, apoi se ridică în aer, fac câteva mișcări de rotație, ca și cum ar fi fost dezorientate, după care se fixează concentric în jurul lui Victor Ponta. După câteva ture de bâzâit, se așează toate muștele verzi, pofiticioase, pe fruntea premierului…. Acesta le gonește. Muștele insistă, ca înnebunite. Ponta le gonește din nou și face semn discret bodiguarzilor, după care zâmbește ușor jenat… Muștele însă, nu dau niciun semn că renunță. Se avântă nebunește spre fruntea premierului, dorind parcă să îl mănânce cu totul. Bodiguarziii sunt deja disperați. Apucă nervoși câteva ziare din mâinile trecătorilor și încep să lovească în stânga și în dreapta… Premierul, zâmbind către public, spune ceva despre cum își trimite Băsescu muștele să îl șicaneze.  Muștele se avântă însă mai tare spre premier, ca niște nebune… Într-un final, premierul cedează, lasă raliuri și discursuri și o ia la goană prin Piața Mare, gesticulând. În urma lui, norul de muște, parcă din ce în ce mai mare, îl urmărește ca un adevăr nespus.


Comments are closed.