Celelalte căpușe

S-a întâmplat să fiu în vinerea suspendării, în București, cu treabă.

Eram prin centru și m-am gândit să mă plimb puțin și prin parcul din jurul Casei Poporului. Proastă idee… N-am făcut decât câțiva pași pe alee și am simțit o mușcătură pe piciorul drept. Puțin surprins, m-am uitat să văd javra care a sărit la mine însă privirea mi s-a lovit de cea mai mare căpușă pe care am văzut-o în viața mea! Era o căpușă roșie, mare și umflată, cu o mustață mică ce aducea puțin cu senatorul PSD, Cătălin Voicu. Era agățată cu niște dinți mari de glezna mea dreaptă și mârâia urât de tot. Eu, atunci, m-am speriat puțin și am luat un ziar căzut de pe jos, care îl avea pe Băsescu pe prima pagină și i-am dat una peste bot. Căpușa a fugit schelălăind. N-am apucat prea mult să îmi revin, că am auzit alte mârâituri urâte în spate, apoi am simțit cum niște chestii îmi sar în spinare… M-am culcat la pământ și m-am rostogolit. Am văzut apoi în iarbă alte două căpușe uriașe zvârcolindu-se cu picioarele în sus… Una din ele aducea foarte mult cu Adrian Năstase… M-am ridicat repede și am luat-o la fugă pe alei, înspre Palatul Parlamentului… Am găsit o bancă și m-am așezat, încă șocat de ce văzusem. Apoi, în timp ce îmi reparam rănile, am auzit foșnete și câteva mârâituri în fundal. Am ridicat privirea și… ce să vezi! O haită de căpușe mă încolțise! Erau căpușe la fel de uriașe, cu dinți mari. Unele din ele aveau burta roșie, altele, galbenă. Mârâiau urât de tot la mine și se uitau în special la ziarul din mâna mea, cu Băsescu pe prima pagină. Eu, atunci, am luat ziarul și l-am ridicat pe post de băț în fața lor… Când au văzut asta, căpușele parcă au înnebunit!… S-au repezit la mine ca niște animale turbate!… Nu știu cum am reușit să scap și am luat-o din nou la fugă, oprindu-mă într-un copac… Aici, mi-am mai revenit și am aruncat o privire de jur împrejur. Atunci am văzut adevărata realitate…. Parcule era plin de căpușe… Parcă toate căpușele din România se adunaseră în jurul Parlamentului…. Era o nebunie ce vedeam. Haite de căpușe mergând la pas prin jurul Parlamentului, adulmecând din când în când… Cele mai multe din ele erau roșii, însă undeva în dreapta, am văzut un cârd restrâns de căpușe portocalii. Grupul acesta fusese lăsat undeva într-o zonă lipsită de copaci a parcului și mi se păreau foarte leșinate. Abia mergeau și țineau mai mult capul sub piept. Însă și căpușele portocalii adulmecau din când în când, privind spre Parlament… Din când în când, mai intrau în parc și câțiva ghinioniști ca mine. Alegători. Vedeam apoi câte o haită de căpușe cum îi vânează și sar asupra lor. Atunci am văzut că nu se mai făcea diferență între căpușe. Săreau și cele portocalii și cele roșii. După care, se ducea fiecare la locul lor… cele roșii, la umbră, aproape de Parlament, iar cele portocalii, la margine, lângă asfalt, la soare și toropeală, departe de clădire. Am prins un moment prielnic și am tăiat-o cât am putut de repede de acolo, gândindu-mă cât de interzis a devenit Parlamentul pentru omul de rând și cât sânge trebuie să sugă căpușele de acolo pentru a ajunge atât de uriașe.



Comments are closed.