Se caută stofă maro

Salut, Ioane! Care mai e treaba prin Parlament? Te văd mai abătut așa…

Salut, Vasile… Sunt cătrănit, mă. Am necazuri. Mari…

Ce necazuri, omule?

Mari. Necazuri mari. De ceva timp, am mari probleme cu veceul… Mă apucă peste tot… E grav. Prima dată m-a apucat în conferința de presă de săptămâna trecută. Trebuia să vorbesc despre licitația la autostradă… Măi, Vasile, toate bune și frumoase până la prima întrebare… Ceva cu DNA și un dosar de cercetare penală… Mă, am simțit un fior pe spinare și apoi ceva cald pe scaun… Am plimbat eu răspunsul cum știu eu, apoi, altă întrebare, cu DNA… Iar am simit ceva cald pe scaun… Mă, se termină conferința, dau să mă ridic și îmid au seama că nu e bună situația din pantaloni și am rămas pe fază defensivă pe scaun, până au ieșit toți. Apoi m-am uitat și… da, mă scăpasem… Nu știu de ce…. Nu știu cum… Eu sunt un om care mă controlez… Nu știu cum s-a putut întâmpla așa ceva….

Cum, ne-cum am ajuns acasă în ziua aia și am vrut să uit totul. Numai că, de a doua zi… cum auzeam DNA pe la televizor, prin discuții sau pe oriunde alt-undeva, simțeam cum mă scapă câte puțin. Am început să schimb câte două-trei perechi de pantaloni pe zi… Mi-am nenorocit toate costumele… Am fost până și la un doctor psiholog, dar n-am înțeles mare lucru din prostiile lui. Până să îmi dau eu seama cum să scap de problema asta, am rămas fără haine… M-am dat pe blugi… Au început să mă râdă consilierii. Până la urmă, mi-am dat seama că situația se rezolvă cu niște pamperși și cu pantaloni maro-închis. Și, cum mă știi, mai dolofan, mai plinuț, eu nu găsesc haine în magazine și trebuie să o fac la un croitor… Așa că am plecat să cumpăr material întâi… Aici, supriză!… Nu se mai găsește stofă maro pe nicăieri!… Am crezut că nu e adevărat, dar am luat magazinele de stofă la rând… În București, în Brașov, în Sibiu…. Degeaba! Stofa maro a dispărut pur și simplu! Am început să sun disperat colegii de partid și am aflat că și ei aveau aceeași problemă. Nu găseau stofă maro pentru costume! Doar câțiva au fost norocoși și au apucat material înainte să vină criza de stofă peste noi… Acum îi văd zâmbind prin Parlament cu pantalonii maro, în timp eu și mulți alți colegi facem ture-ture la baie… Mă bucur că liderul grupului nostru a luat decizia să interzică rostirea anumitor cuvinte precum DNA în Parlament… Numai că, mai vin ziariștii ăia, mâncai-ar focul să-i mănânce!… Mă prind pe hol și… dă-i cu DNA în sus, cu DNA în jos, iar eu fug, dar problema se tot acumulează în pantaloni și baia mi se pare de fiecare dată atât de departe… Sunt disperat, Vasile, nu mai știu ce să fac…

Nu cred ce spui… Dacă ar fi adevărat, înseamnă că acum ai ceva acumulări de gaze de șist și ceva depozite miniere în pantaloni, că ai spus de vreo cinci ori DNA…

Măi, Vasile, dacă mă crezi… Am destul noroc în pantaloni acum… Dar, m-am obișnuit…ce să fac… Tot ce îmi doresc e un dulap plin de costume maro. Până se prind ăia și mă saltă…



Comments are closed.