Gaura neagră

”Iliuţă, hai, să-ţi zic ce-am păţit ieri.

Conduceam ca omul civilizat pe partea dreaptă, pe bulevardul Milea, cam pe la amiază. Mă duceam să mă cert cu un gras de la PDL. Eram cam ofticat şi afară ploua. Mă, şi cam pe la jumatea drumului îmi sare în faţă o groapă… Dar ce groapă! Mare cât banda de circulaţie şi neagră ca gândurile românilor! Mă uit trăznit la arătanie… apăs frâna şi mă duc pe derdeluş… Mi-am dat seama că nu mai am ce să fac să o evit şi am intrat în ea mai senin ca o asistentă tv…. Apoi totul s-a făcut negru şi am început să cad cu botul maşinii înclinat înainte.

Pentru câteva secunde am închis ochii, pregătit să îmi aflu păcatele. Apoi mi-am dat seama că tot cădeam într-una şi nu se întâmpla nimic. Am aprins lumina în maşină… uimit şi m-am aşezat regulamentar pe scaun, cuminte aşteptând impactul final. Câteva minute mai târziu, mi-am aprins o ţigară şi mi-am verificat telefonul, dar nu aveam semnal. Am tot căzut aşa vreme de vreo zece minute, apoi am început să zăresc o lumină. Încet, încet totul se făcea alb şi eu încetineam… Apoi, ca prin vis, maşina s-a răsucit şi s-a aşezat ca un fulg într-un fel de parcare. Şocat vreo două minute, ies din maşină şi mă uit în jur. Nu recunoşteam nimic… Soare, clădiri înalte, din sticlă, curate ca parbrizul meu după spălare. Cerul, de un albastru impecabil şi în aer se auzea un colind de păsări vesele. E raiul, mi-am zis… În jurul meu se strâng apoi câţiva oameni îmbrăcaţi impecabil şi mă privesc curioşi, cu ochii mari.

Intru în vorbă cu ei şi să vezi trăznaie! Eram tot în Sibiu! Într-un fel de univers paralel! Sibiul era tot în România şi România o ducea excelent. Toţi erau fericiţi, lucrau două ore pe zi şi aveau bani se plimbau prin toată lumea. Apoi i-am întrebat ce face Băsescu. Nu ştia nimeni e el, de le referendumul în urma căruia fusese demis! La ei referendumul reuşise! Apoi, cică, partidul lui s-a desfiinţat şi totul a început să meargă bine în România. Atât de şocat am fost că am intrat în maşină şi m-am aşezat pe scaun. Uitasem că nu trăsesem frâna de mână. Maşina s-a dat înapoi şi am căzut iar în groapă. Degeaba am urlat ofticat şi mi-am dat palme. M-am trezit înapoi în România lui Băsescu.”