Brandul inundatiilor

Elena Udrea, de vorbă cu o sinistrată din Săuceşti.

„Zii, tu, femeie, că inundaţiile astea nu îl cel mai bun lucru care şi s-a întâmplat! Zii tu când îţi lua bărbactu’ pantofi cu toc şi poşete negre. Niciodată, îţi zic eu. Da, zâmbeşti acum. Dacă nu erau inundaţiile, mai veneam eu cu ajutoarele? Mai pupai tu poşete şi fuste la paştele cailor… Hai, spune, nu-i aşa că ai noroc cu mine? Cum te-ai putut suporta până acum înfofolită în griul ăla teribil şi cu polonicii ăia în picioare, nu pot să înţeleg. Eu nici nu îndrăznesc să mă uit de două ori la pantofii pe care îi aleg dimineaţa. A treia oară mă plictisesc şi îmi vine aşa, din stomac, să intru în primul mall şi să îmi potolesc nervii.
Noroc cu inundaţiile astea că am ajuns eu aici să fac ordine. Vai, vai, dezastru am găsit. Dezastru. Fuste mov, toc de zece centimetri şi curea cu cataramă strălucitoare. Aşa să mi vă prezentaţi data viitoare! Ce, dacă e niţel noroi pe jos nu trebuie să arăţi bine? Uită-te la mine… Păi, în cât noroi am umblat eu până acum nici nu îţi poţi închipui. Ce crezi, că politica e un ştrand de vară?
Îţi zic, inundaţiile v-au făcut bine. Bucuraţi-vă că nu am irosit banii pe diguri. Mii de femei din toată ţara primesc acum, când vorbesc cu tine, pantofi cu toc şi poşete negre. Da, e o campanie pe care am iniţiat-o eu, dar, oficial ea nu există, aşa că… gura mică! Ha, ha. Am vorbit cu Traian şi i-am spus viziunea mea despre brandul României. I-am explicat că inundaţiile reprezintă ocazia perfectă să lucrăm la imaginea ţăranului român şi, mai ales a ţărăncii românce, pentru că, ştiut e faptul că turiştii erau fermecaţi de femeile române. Criză, necriză, trebuie să avem grijă de imaginea noastră. Gândeşte-te că toate televiziunile din lume preiau imagini cu inundaţiile din România? Păi, dacă ei văd acolo ţărănci urâte, cu polonici în picioare şi haine rupte, mai vin ei aici? Cum ar fi ca sinistratele să arate că au fost surprinse de viitură cochete, elegante? Altă impresie, alt brand de ţară. Of, ce deşteaptă sunt, dar nimeni nu vede…”