Pudrati violet

Greuceanu, pensionat pe caz de boală, internat la Dumbrăveni: „Ştii, măh, ce înseamnă frunza aia din brandul nostru de ţară? Înseamnă că suntem boi! Adică rumegătoare, ierbivore.

O naţie de bivoli, care mănâncă ce apucă, legaţi la jug. Şi ştii ceva? Aşa e, măh. Suntem nişte boi, de ce să nu avem frunze ca emblemă? Şi, mai mult, de ce să ne oprim aici? Eu zic să băgăm frunza pe stema ţării, că să mor io dacă văd o urmă de vultur în vreunul dintre noi! Să fiu al dracu’, dacă Udrea nu a nimerit-o acum cu brandul de ţară… Păi, după ce că a ales frunza pentru rumegătoare, a mai ales şi una furată! Şi, ce suntem noi acum în Europa decât nişte hoţi murdari care se salută cu mâna întinsă, vorba francezului… Îţi zic, a nimerit-o pefect Udrea, fără să vrea. Şi, mai este chestia cu avionul delegaţiei care a botezat brandul, avion atât de plin de chinezării şi ‘cadouri’ că nu se putea ridica de pe pământ….
Un singur lucru nu am înţeles… Culoarea, măh. Păi ce dracu’ a păţit prea mărita noastră doamnă Udrea de a băgat verdele ăla unguresc pe brandul de ţară? Păi nu trebuia să fie violet? Nu suntem noi protejaţi de flacăra violet? Până la urmă, culoarea asta a ajuns să ne definească… în ultima vreme. Suntem tot mai violeţi la faţă. De foame, de râs, de necaz, de băutură, degeaba, de Ion Creangă. Suntem cu toţii violeţi, surmenaţi, ne explodează venele la suprafaţa conştiinţei şi ne strângem atât de des de inimă că am lăsat urme de gheare pe ADN. Îţi zic, violetul este culoarea noastră naţională şi a ştiut el, Băsescu, ce a ştiut când a ales-o. Violeţi am fost, violeţi suntem încă, mai ales din cauza foamei, dar şi din cauza prostiei. De-aia zic, o stemă cu o frunză copiată în mijloc, pe fundal violet…. asta ar trebui să fie noua stemă a României. Cât despre brand… nu ştiu ce poate să atragă aici, decât nişte muşte. De-alea mari, verzi şi pline. Care vin după mirosul de bălegar din grădina lui Băsescu. O grădină cu frunze vopsite în violet şi cu viermi sub formă de grădinari.”