Coduri

„Alo, Ioane? Bă, dihorul a părăsit vizuina.

Adu stropitoarele..:”

„Ce-ai Vasile, te-ai dilit? Ce dihor, mă? Iar ţi-ai făcut frecţie cu ţuică?”

„Repet. Dihorul a părăsit vizuina. Grădina se usucă. Avem nevoie de stropitoare”.

„Bă, băiatule, o iei razna…”

„Apăi, mă Ioane, tăt prost ai rămas. Am crezut că fac şi eu o triabă cu tine, dar creierul tău e aproape nou-nouţ. Nefolosit. Aproape intact. În ţiplă. Păi, măi, animalule, tu nu te uiţi la televizor? Nu ai văzut că l-a săltat Băsescu pe Vântu? Nu ai văzut că ăia vorbeau în coduri? E la modă, bă, să se vorbească în coduri. Dacă ne ascultă pe noi SRI-ul, ne facem dreacu de rahat. O să zică ăia că discută doi tălâmbi care nu-s în stare de nimic. Mari membri de partid de stânga şi vorbesc ca doi ţărani!… Stai un pic că am scuipat pe telefon. Uite, ce nervi îmi faci… Stai să îl şterg o ţâră… Da… Păi, cum ziceam, bă, dobitocule, nu ai văzut ce coduri folosea alde Voicu, atunci când l-au arestat? Coduri, bă, găină! Că, dacă nu te dai şmecher în ţara asta nu faci nimic! Dacă vine PDL-ul şi peste noi şi ne bagă securiştii pe fir? Păi, dacă nu aud ăia coduri, o să zică că suntem nişte proşti fără relaţii şi ne lasă să putrezim în închisoare. Altfel, dacă le turnăm acolo, un kil, două de coduri, prin telefoane, ne bagă ei într-o reţea de trafic de influenţă, de crimă organizată, ceva, ne dă la ziarul comunei şi stăm 30 de zile. Of, da prost eşti. Eu să îţi zic. Numai eu îs cu ideile, cu iniţiativa. Cum de nu am ajuns încă primar? La ce idei am… Mă, zii, ai înţeles acum? Dihorul, cine e dihorul?”

„Dracu să îl pieptene pe dihoru tău. De un’ să ştiu eu la ce perversităţi îţi stă ţie gândul? Nu mă băga pe mine în d-astea.”

„Măi, animalele, dihorul este nevastă-mea! Prostule! Că, de-aia tu rămâi membru şi pe mine mă fac ăştia secretar de partid. Şi zii acu, ai înţeles ce tre’ să aduci?”

„Pe soacră-ta… Ce să îţi aduc mă? Ce vrei de la mine?”

„Berea, mă! Vai, eu îs prea deştept pentru ţara asta… Grădina e uscată, adică mi-e sete, am nevoie de bere, mă! Ai înţeles? Ce să-i faci, domle, nişte ţărani…”